Jordițe cu Fundițe

rezumatul programului special de Moș Nicolae pentru copiii din Ilimbav

Aș putea începe prezentarea acțiunii dedicată copiilor din Ilimbav de Moș Nicolae cu o poveste. Cu o poveste despre frig, întuneric, senzația permanentă de foame, de frică, de furie, de rușine, de abandon. Sau, cu o poveste despre cumințenia în stare pură, despre copilăria departe de lumea înlănțuită de bunuri materiale și conexiuni virtuale, despre conexiunea cu natura și spiritul locului, despre într-ajutorare, despre știința de a împărți pentru a ajunge la toți, despre intuiția de a decela răul de bine, fără exemple elocvente în jur și fără ajutorul unor mentori cosmopoliți.

 Jordițe cu Fundițe a fost continuarea modulului de educație pentru sănătate și viață demarat în primăvara acestui an și închiderea acestuia într-o notă festivă și tradițională. Beneficiarii programului au fost cei 48 de copii din satul Ilimbav, comuna Marpod, județul Sibiu, care au fost înscriși din oficiu la cursurile și activitățile propuse de centrul de educație non-formală Arca lui Anca, creat la inițiativa Primăriei și Consiliului Local Marpod, având ca start programul Ajută un Sat. Schimbă o țară al Fundației Mereu Aproape și Vodafone România.

Am ales pentru prima acțiune din decembrie zilele de 2 și 3. 2, ziua fetelor și 3, a băieților. Într-un rezumat programul s-a derulat începând cu Operațiunea ”Apa și Săpunul”, care pe lângă informații de bază privind igiena personală copiii au beneficiat de accesul la duș și la beneficiile unor produse extrem de eficiente și parfumate de igienă personală. Și, ca de obicei, după baie, a urmat momentul spălării pe dinți și obligatoriu, cel de tăiere și îngrijire a unghiilor.

La această operațiune au participat 30 de copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 14 ani, care nu dețin acasă spații de toaletă și/sau băi.

Pe un corp curat s-au așezat haine curate, iar piciorușele și-au găsit locul în încălțăminte călduroasă, de sezon, obținută prin donații de la persoane particulare sau asociații non-guvernamentale. Toți copiii au primit obiecte vestimentare necesare trecerii prin iarna, extrem de friguroasă din Ilimbav.

Tot din donații, cei mici și-au completat colecția de jocuri și jucării de acasă.

După închiderea ”operațiunii Apa și Săpunul” au urmat sesiuni informative / interactive dedicate cunoașterii corpului omenesc și modului în care acesta funcționează. Tema de discuție, solicitată anterior de fetițe, a fost despre ”ciclu”, menstruație, norme de igienă intimă, schimbările de comportament și atitudine la vârsta adolescenței, cutume culturale, comportamente, sentimente, relația cu lumea, relațiile cu băieții. Discuțiile erau din când în când întrerupte de demonstrații practice de cum se suflă corect nasul și, pentru a îmbina știința cu arta, am compus povești despre cum poți falimenta o foarte productivă ”Fabrică de muci”.

Atelierul pentru băieți s-a înscris în zona civică (fiind atât de aproape de Ziua Națională a României) și în cea a dezvoltării profesionale, extinzând aria așteptărilor și a propriilor limite. S-a discutat intens, mult, deschis, fără urme de plictiseală sau a analizelor de dragul analizelor. Am realizat profilul comportamental al bărbatului din Ilimbav, reprezentativ pentru mediul rural, am discutat despre șansă și neșansa de a fi etnic rrom, de a fi țigan, despre prejudecăți și remediile reale pentru a le ameliora impactul asupra propriului destin. După 4 ore de atelier, a venit momentul feed-back-ului și al realizării unei schițe simple pentru un plan de viață pe 5 ani. 

Dacă discuțiile au curs ușor, ca dovadă a interesului față de subiectul abordat și al unei inteligențe emoționale native, partea cu scrisul a scârțâit și la propriu, și la figurat. Cu greu au scris câteva rânduri.

”Câte rânduri trebuie să scriem?”

”Câte sunt necesare pentru a spune ce este acum în mintea și sufletul vostru!”

”Mai bine, vă povestim”

”Bine, am înțeles! Scrieți, atunci, măcar 10-12 rânduri!”

Alexandru ținea pixul deasupra foii albe. A stat așa minute în șir.

”Păi, ce faci? Scrie! Scrie, baram un rând, așa, de dragul meu!”

Și Alexandru a început să scrie. A scris un rând. Un singur rând. Într-un alfabet inventat de el, copiind de pe cele câteva voi scrise de fete cu o zi înainte. Nu știe să scrie, dar a ”scris” un rând. Are 10 ani.

Din raftul cu cărți educaționale (din foarte valorosul fond de carte compus de-a lungul acestui an de activitate) am scos un pre-abecedar, iar atâtat timp cât ceilalți băieți au plecat să joace fotbal cu super mingea primită în dar pentru cumințenie și sinceritate, Alexandru a început să așeze litere pe liniile caietului de caligrafie: a mic de mână, a mare de mână, b mic de mână, B mare de mână, c mic de mână, suprinzător de bine, fără grabă, cu atenție.

Așadar, până acum, două sesiuni de baie și alte operațiuni de îngrijire și igienă, două sesiuni informative, o sesiune de joacă, una de decorare tematică a spațiului, o sesiune de dans, primire de oaspeți – Moș Nicolae de la Arhiepiscopia Sibiu – serviciul Asistență Socială, care a venit cu sacul plin de dulciuri și alte bunătățuri, două sesiuni de film (documentar și artistic), o sesiune de croșetat și, spre final, un spectacol-lecție de teatru prin prezența dnei Aurelia Călinescu de la Teatru Gong Sibiu, care prin recitalul extrairdinar de povești și cântece de iarnă a deschis pârtia cadourilor pentru toți cei prezenți, și nu numai. Cei care nu au ajuns la petrecere au primit a doua zi vizita reprezentanților de la Primărie care au bifat lista completă.

Pentru fiecare copil Moș Nicolae prin bunăvoința SKR, Asociația Elijah a pus în trăistuță un joc tip „lego”, articole de îmbrăcăminte, rechizite, articole de igienă personală, etc.

Pentru cele 25 de ore de activitate (2, 3 și 4 decembrie) au fost necesare câteva sute de ore de pregătire: identificare sponsori, crearea unui campanii, discuții, întâlniri, transport pachete, sortare articole, realizare materiale ilustrative, design cursuri, achiziție materiale didactice, amenajare și decorare spațiu, livrarea efectivă a informațiilor și a cadourilor, telefoane și drumuri, drumuri, nenumărate ture Sibiu-Ilimbav-Sibiu. Pentru transport și pentru colectarea pachetelor din Sibiu și împrejurimi îi sunt recunoscătoare lui Sorin Boica, reprezentant Touching Lives for Jesus Ministry România.

Deja m-am întins cu vorba, ceea ce nu e prea bine, pentru că timpul nu mai este demult darnic cu povestitorii. Închid, pentru că mă așteaptă următorul proiect, tot în Ilimbav, pe 16 decembrie, care îi va avea în prim plan pe moșii și moșițele de aici, într-un alt registru, de astă dată magic, arhetipal, românesc, tradițional.