cu pluta într-o ceașcă cu ceai

Sunt un personaj matinal, fotosensibil, care la prima geană a zorilor deschide brusc ochii. Împrejur e linişte, iar Lumea, încă ascunsă în cămările astrale.

Ploaia nu s-a oprit, pur şi simplu nu vrea. Fie e darnică, inundătoare, fie a declarat război fiinţelor fără de solzi.

Paşi pe trotuar.

Picături uriaşe purifică drumul, de înaintea şi după trecerea paşilor care singuri mă poartă acolo, în zona incomodă a martorilor nemărturisitori.

Ploaia caldă se amestecă cu florile teilor uriaşi, conturând o altă dimensiune în care, se face că, înot, dezinvolt, chiar în cupa cu ceai şi ambrozie a Bunului Zeu.

Fiind un personaj matinal, fotosensibil, mereu la pânda frontierei dintre lumină şi întuneric, disting mai lesne graniţa dintre privilegiu şi condamnare. Aşadar, Bunule Zeu, dacă tot m-ai invitat la micul dejun, învăţă-mă cuvinte noi, prin care să pot descrie frânturi din plutirea pe-trecerii dintr-un loc într-altul, din noapte în dimineaţă, din moarte în viaţă.